Minciuni De Familie. Dawn Brower

Чтение книги онлайн.

СКАЧАТЬ de a-l prinde la loc fusese în zadar din cauza vântului. Acum, mai multe șuvițe i se revărsau dezordonat, încadrându-i chipul, în timp ce urca scările care duceau la veranda din față. Oare ce o adusese aici? Poate că ea ar putea fi fata pe care spera că o va găsi într-o zi. Însă un lucru știa sigur: era mai mult decât pregătit să afle. În inima lui, Cooper simțea că Amethyst era specială.

      Ajunsă pe trepte, Amethyst ciocăni la ușa din față. Tatăl lui, Roman Marchant, deschise ușa și o salută. În sfârșit, tatăl lui făcea totul corect și ar fi putut chiar să găsească o oarecare fericire în asta. Mama lui Cooper dusese o lungă luptă cu leucemia, iar în urmă cu un an pierduse această bătălie. Pierderea îl devastase pe tatăl său. Părul lui negru era acum brăzdat de fire argintii, iar în ochii săi albaștri se regăsea o tristețe care nu mai existase acolo înainte. Îi fusese foarte greu să meargă mai departe fără iubita sa soție. Noroc cu cel mai bun prieten al tatălui său, Nicholas Drake, care urma să vină în oraș pe perioada verii. După ce suferise un accident de muncă, Nicholas căuta un loc pentru a se putea relaxa și recupera, iar North Point era un loc la fel de bun ca oricare altul. Ar trebui să sosească în curând.

      Cooper se duse la ușa din spate și intră în casă. Străbătu bucătăria și se îndreptă spre partea din față a casei unde, pe măsură ce se apropia, îl putea auzi pe tatăl său spunând:

      - Nu, este în regulă. Te rog să intri. Nu avem foarte mulți vizitatori aici, și cu siguranță nu atât de încântători ca tine.

      Cooper luă asta ca pe o invitație de a intra în cameră:

      - Cine este, tată?

      Roman își duse mâna la piept mimând o sperietură.

      - Cooper, nu ar trebui să te furișezi așa pe la spatele unui om în vârstă. Ai fi putut să îmi provoci un atac de cord.

      Cooper își roti ochii ignorând încercarea de a glumi a tatălui său.

      - Sunt sigur că ai fi foarte bine, tată. Apoi își roti repede privirea spre Amethyst. În plus, ești departe de a fi bătrân, continuă el.

      Ea începu să își miște picioarele în timp ce privea la schimbul de replici al celor doi. Cooper o considera absolut adorabilă în timp ce o privea mușcându-și ușor buza de jos.

      - Bună, Amethyst, ce faci aici? spuse el, făcând-o să îl privească.

      - Ooo, speram să pot arunca o privire în jurul insulei Ghost Peak. Firește, mă întrebam dacă m-ai putea îndruma.

      Tatăl său se alătură conversației cu o privire confuză:

      - Nu știam că voi doi vă cunoașteți.

      Cooper se întoarse spre tatăl său și spuse:

      - Amethyst stă la pensiune. Ne-am întâlnit mai devreme, azi, când s-a cazat.

      Roman îi zâmbi fericit lui Amethyst, mândria răzbătând în ochii lui.

      - Ai gusturi excelente, draga mea. Pensiunea Trenton-Hill este cel mai bun loc de cazare din Michigan.

      Cooper râse la îngâmfarea tatălui său.

      - Este doar o idee preconcepută pentru că se află în familia noastră de generații întregi.

      Amethyst îl aprobă din cap.

      - Nu îl condamn. Și eu aș fi în extaz dacă familia mea ar avea o istorie așa de bogată. Este cu adevărat o pensiune frumoasă. Am călătorit în foarte multe locuri. Unele chiar exotice, însă pensiunea voastră se numără printre favoritele mele.

      Roman îi aruncă lui Amethyst o privire nedumerită.

      - Ești prea tânără pentru a fi călătorit atât de mult. Cu ce se ocupă familia ta?

      Lui Amethyst nu îi plăcea când oamenii făceau remarci cu privire la vârsta sa. Nu conta câți ani avea. Mamei sale îi plăcea să spună că are un suflet bătrân pentru cineva care se apropie de douăzeci de ani.

      - Hmm, nu știu cu ce se ocupă tatăl meu... nu l-am întâlnit niciodată. Iar mama mea, am putea spune că este un fel de antreprenor. Mereu încearcă să găsească idei noi în diverse locuri. Chiar dacă nu se lipește nimic.

      Roman încuviință din cap ca și cum ar fi înțeles, dar ochii lui spuneau o cu totul altă poveste.

      - Înțeleg. Apoi, uitându-se înspre fiul lui, zise:

      - Cooper, ai vrea, te rog, să îi faci un tur al insulei?

      Cooper încuviință din cap. Nimic nu l-ar fi făcut mai fericit decât să o escorteze pe Amethyst în jurul insulei. Nu ar fi putut cere o ocazie mai bună nici dacă ar fi aranjat singur asta. Ben nu era nicăieri pentru a interveni între el și Amethyst, așa că, până acum, părea că el are șanse să câștige competiția pe care prietenul său o inițiase.

      Reușise să afle destul de multe despre ea pe internet. Ea nu îi dăduse prea multe informații, însă revista ASK îi prezenta articolele în mod proeminent. De asemenea, scrisese câteva editoriale prezentate în aproape toate edițiile. Luând în considerare inițialele ei, Cooper presupunea că revista juca un rol mult mai important în viața ei decât lăsase ea să se creadă. Urma să o întrebe mai târziu cât de implicată era și dacă revista fusese numită după ea.

      Între timp, Cooper urma să profite de aceste momente pentru a-i spune despre legenda locală. Și, întâmplarea făcea că, Roman și Cooper erau experții locali. Toată lumea știa întâmplările, însă numai familia Marchant deținea toate jurnalele frumoasei Marianne. Acestea au fost printre multe lucruri pe care le-a lăsat la pensiune atunci când a fugit din North Point.

      - Urmează-mă și o să-ți arăt împrejurimile. Sunt o mulțime de locuri interesante pe aici.

      Amethyst i se alătură lui Cooper, încântarea putându-i-se citi în ochi.

      - Abia aștept, spuse ea. Sunt gata oricând ești și tu.

      Această după-amiază se preconiza a fi cea mai bună din viața lui. Îi zâmbi și îi făcu semn să îl urmeze. În timp ce se îndreptau spre potecă, el o conduse în spatele casei și se opri la marginea unei stânci abrupte. Valurile care se formaseră pe lac se loveau de formațiunea de pietre de dedesubt. Privind spre lac, atenția îi fu atrasă de un mic vârf de piatră colorat în alb, gri și negru ce răsărea pe o insuliță, la mică distanță de stâncile de dedesubt. De unde stăteau, părea că ar putea să se întindă și să-l atingă.

      Cooper o atinse pe umăr și îi arătă către micuța insulă.

      - Acolo este Ghost Peak. Nu este un munte adevărat, dar ne place să credem că este muntele nostru personal. Apa avusese un efect ciudat asupra stâncii de-a lungul anilor și crease insula cu micul său munte. Formațiunea a fost tot timpul aici – în orice caz, cu mult înainte ca acest oraș să devină ceea ce este acum. Nu a fost supranumită insula Ghost Peak decât după moartea lui Easton Hill.

      Amethyst își întoarse privirea dinspre lac pentru a se uita la Cooper.

СКАЧАТЬ