Minciuni De Familie. Dawn Brower

Чтение книги онлайн.

СКАЧАТЬ de la aeroport. Plus că tu ești în Miami. Este foarte frumos acolo.

      - M-am săturat de Florida. Am nevoie de o schimbare. Au trecut mulți ani de când n-am mai vizitat Michigan. Cred că a venit timpul să mă întorc acolo. Cum se numește pensiunea unde stai?

      Un efort irosit, la fel cum bănuia de la început. Așa că își scrâșni dinții înainte să spună ceva ce ar fi putut regreta. Mama ei putea fi la fel de solicitantă precum un copil de doi ani. Odată ce îi intra o idee în cap se transforma totul într-o bătălie nebună chiar și numai dacă îi sugerai să facă o altă alegere. Așa că Amethyst se văzu nevoită să-i spună mamei sale numele pensiunii, chiar dacă reticența i se simțea în glas:

      - Pensiunea Trenton-Hill.

      Înarmată cu informația pentru care sunase, Lyoness încheie:

      - OK, iubito. Ne vedem mâine. Pupici.

      Amethyst rămase holbându-se la telefon, consternată; mama ei se agățase de ea. După câteva minute își puse telefonul înapoi în poșetă și se întoarse îndreptându-se încet spre pensiune. Părea că trebuie să se pregătească pentru venirea mamei sale de a doua zi. Ar trebui oare să-l avertizeze pe Cooper? Ar fi putut fi un motiv pentru a vorbi cu el. Însă nu știa dacă ar fi fost o idee bună sau nu. Pe de altă parte, proprietarul pensiunii ar trebui să fie anunțat că urma să mai stea cineva cu ea în cameră. Cu siguranță mama ei nu avea să își ia o altă cameră. La cât de dependentă era de ceilalți, cel mai probabil fondurile ei erau destul de limitate. Acesta fusese și unul dintre motivele pentru care o căutase pe Amethyst imediat după despărțire. Iubiții mamei sale îi plăteau toate cheltuielile, iar odată ce relația ei se încheia se sfârșeau și fondurile sale.

      Privi în sus și văzu că a ajuns înapoi la pensiune. După ce păși înăuntru suspină resemnată. Îi mulțumi în gând cerului că se afla într-o sală mare cu o canapea. În timp ce pășea în pensiune observă că Cooper nu se mai afla la biroul de recepție. În schimb, o întâmpină o tânără cu păr negru tuns scurt, ochi violeți și un zâmbet cald.

      - Bună-ziua, eu sunt Olivia. Cu ce vă pot ajuta?

      Lui Amethyst îi trebuiră câteva minute pentru a trece peste dezamăgirea de a nu fi fost Cooper cel care să o ajute. Nu că ar trebui să-i pese, dar nu putea să-și stăpânească atracția pentru el. Abia aștepta să poarte o nouă conversație cu el.

      - Ooo, am crezut că e Cooper de serviciu.

      Olivia clătină din cap, continuând să zâmbească.

      - Da, este, sau ar fi trebuit să fie. A avut o urgență cu tatăl său, așa că m-a sunat pe mine să îi țin locul. Sunteți unul dintre oaspeții noștri?

      - O, îmi pare rău, da. Eu sunt Amethyst Keane. Stau în camera 13. Voiam să îl informez că mama mea, Lyoness Keane, o să mi se alăture mâine. Nu știu când anume va ajunge. Ați putea să îi dați o cheie de la camera mea?

      - Desigur. O să îmi notez în calculator. Vă mai pot ajuta cu ceva? Olivia își notă informația pe un post-it galben și o lipi pe monitorul calculatorului.

      Amethyst chiar își dorea să afle ce se întâmplase cu tatăl lui Cooper, așa că întrebă:

      - Este tatăl lui Cooper bine? Îmi pare rău, știu că poate părea prea personal, spuse ea, știind că nu ar fi trebuit să își bage nasul în viața lui. Uneori nu îmi pot stăpâni firea curioasă, continuă ea ca pe o scuză.

      Olivia își flutură mâinile într-un gest indiferent.

      - O, sunt sigură că domnul Marchant este bine. S-a retras acum un an când mama lui Cooper a murit. Era singur undeva pe lângă casa din Ghost Peak unde locuiește. Cred că a rămas blocat pe acoperiș. Vântul i-a dărâmat scara, sau ceva de genul ăsta. Noroc că avea la el telefonul mobil și l-a putut suna pe Cooper pentru ajutor.

      Ghost Peak?¹ Locul acesta părea interesant, așa că Amethyst spuse:

      - Ce nume interesant. De ce este numit astfel?

      - Se zvonește că acela este locul unde Easton Hill a cerut-o în căsătorie pe Marianne Trenton. În plus față de această pensiune, legenda spune că el bântuie acel loc în fiecare an în ziua în care a cerut-o în căsătorie.

      Amethyst putea simți cum emoția începea să vibreze în interiorul ei. Auzise câteva povești cu fantome despre oraș. Acesta fusese și unul dintre motivele pentru care alesese să-și petreacă următoarea vacanță aici. Voia să o chestioneze pe Olivia ca să afle mai multe informații, dar se abținu.

      - Oau, adevărat? Oare crezi că domnul Marchant mă va lăsa să mă plimb pe acolo?

      Olivia încuviință din cap.

      - Nu văd de ce nu. Îi place compania, mai ales că este mai tot timpul singur. În afară de Cooper, este doar el și golden retriever-ul său, Molly. Probabil că i-ar plăcea dacă i-ai face o vizită.

      Amethyst nu își putea ascunde emoția și câteva întrebări îi ieșiră din gură într-un ritm rapid:

      - Minunat. Crezi că aș putea să-i fac o vizită în seara aceasta? Crezi că ar trebui să îl sun înainte? Poți să îmi spui cum să ajung la Ghost Peak?

      Un râs puternic umplu camera în timp ce Olivia se ținea cu mâna de piept.

      - Nu, pur și simplu du-te! Cel mai probabil Cooper este încă acolo. Așteaptă o secundă și o să îți notez cum să ajungi acolo. Este un pic de mers până acolo, dar priveliștea este spectaculoasă și merită pe deplin.

      Olivia continuă să scrie indicațiile detaliate. Plimbarea de mai devreme nu mersese așa cum intenționase inițial, dar uneori este mai bine să lași lucrurile să curgă de la sine. Cu ajutorul Oliviei, avea acum un punct de pornire pentru povestea ei. Poate putea chiar să își scurteze vizita și să se întoarcă mai repede acasă. Mama ei ar fi urmat-o oricum...

      Avea să se ocupe de problema cu mama ei atunci când aceasta ar fi sosit. Nu avea de ce să se streseze acum. Erau lucruri mult mai importante de investigat și de explorat. Era pe cale să guste pentru prima dată din legenda lui Easton Hill. Abia aștepta să vadă locul unde se presupunea că a cerut-o în căsătorie pe soția lui, Marianne.

      Olivia luă hârtia pe care scrisese instrucțiunile și i-o înmână lui Amethyst.

      - Poftim. Mi-a făcut plăcere să te cunosc, Amethyst. Mult noroc!

      Amethyst încuviință din cap și spuse:

      - Mulțumesc pentru tot ajutorul. Îți doresc o după-amiază frumoasă.

      Apoi se întoarse și părăsi pensiunea. Nimic nu se compară cu primul indiciu al unei povești care să-i facă sângele să clocotească de entuziasm; grăbind pasul, înaintă pe drumul pe care Olivia i-l notase pe foaie. Curând avea să înceapă să strângă detaliile despre fantoma acestui oraș și istoria sa bogată care l-a făcut să devină o legendă.

      1 Ghost Peak – în traducere „Piscul Fantomei”

СКАЧАТЬ