Minciuni De Familie. Dawn Brower

Чтение книги онлайн.

СКАЧАТЬ

      - Conform legendei, Easton Hill a dus-o cu barca pe Marianne Trenton pe insulă pentru un picnic. În timp ce se aflau acolo, el a cerut-o în căsătorie și, la scurt timp după, s-au căsătorit. Se întâmplă ca acest loc să fie unul dintre preferatele lor. Iar acest lucru este valabil și pentru majoritatea localnicilor. Multora dintre noi ne place să mergem pe insulă atunci când avem oportunitatea.

      Amethyst clătină din cap în timp ce spuse:

      - Așadar, ar trebui să fie Love Peak¹, nu Ghost Peak. Pur și simplu nu se leagă. Deci, el pur și simplu a cerut în căsătorie acolo? De ce îl face să fie un loc care sugerează o bântuire?

      Era atât de adorabilă încât ar fi vrut să o îmbrățișeze.

      - Ar trebui să fie, dar nu este, spuse el.

      Amethyst își înclină capul într-o parte ca și cum ar fi încercat să găsească o explicație.

      - Nu înțeleg. Explică-mi! continuă ea.

      - Explicația simplă este că el s-a dus acolo în căutarea soției sale. El a pierdut-o sau ea l-a pierdut pe el, depinde de cum privești lucrurile. Așa că vine pe insulă în aceeași zi în fiecare an, sperând să o găsească. Până acum nu a avut prea mult noroc, sărmanul de el. Era într-adevăr o poveste sumbră...

      - Asta e foarte trist. În ce zi a anului vine să viziteze insula? spuse ea, mușcându-și ușor buza de jos.

      El și-ar fi dorit să fie mai aproape de ea și să o poată săruta. Avea o gură minunată, iar dinții ei strălucitori o făceau să fie și mai ademenitoare. Cooper ridică din umeri și spuse:

      - Nu știu sigur. Au existat mai multe date. Aș putea să îți spun când anume s-au căsătorit și, dacă ar fi să ghicesc... dar chiar și jurnalele lui Marianne nu spun exact în ce zi au fost pe insulă. Știu doar că s-au căsătorit pe 1 aprilie 1953.

      - De ziua păcălelilor? Interesant... spuse ea, oprindu-se și uitându-se la el. Ochii ei se măriră în timp ce spuse:

      - Stai, ai jurnalele ei? Pot să le citesc? spuse ea, emoția răzbătându-i în voce în timp ce ochii ei stăruiau practic asupra lui.

      Fusese atât de ușor să o ademenească în direcția în care voia ca ea să meargă. Nici nu își dăduse seama că fusese atrasă în joc. Totul mergea de minune și în curând putea să afle dacă ea era atât de specială precum credea el. Cu cât mai mult timp petreceau împreună, cu atât mai mult creșteau șansele ca el să se implice emoțional.

      - Nu știu. Sunt un fel de moștenire de familie și vechi de peste o jumătate de secol...

      - Ooo, promit să fiu foarte atentă cu ele. Asta dacă mă vei lăsa să le citesc, spuse ea, în timp ce înflăcărarea i se simțea în voce.

      El se prefăcu a-i fi greu să o lase să se uite peste ele.

      - Păi, chestia este că nu te cunosc prea bine. Cum aș putea să am încredere că nu vei pleca cu ele?

      Ea își duse mâna la tâmplă, încercând să găsească o soluție.

      - Dacă ți se pare mai confortabil, poate ai putea să stai cu mine în timp ce mă uit prin ele. În felul acesta vei ști că nu am să stric nimic care nu îmi aparține.

      Minunat, nici măcar nu trebuise să-i sugereze. Ea chiar făcea totul să fie mai ușor pentru el. Nu că ar fi avut vreo intenție să se plângă.

      - Hmm... cred că ar putea funcționa. Oricum, de ce ești atât de interesată de Marianne și Easton?

      - Sunt scriitoare, zise ea. Dar cred că știai deja asta. Am menționat-o mai devreme când ne-am întâlnit.

      Oftând, ea continuă:

      - Îmi place să descopăr lucruri interesante despre locurile pe care le vizitez. Recunosc că aleg locații care mă intrigă și sper să descopăr istoria orașului și să o folosesc în articolele mele. M-am blocat asupra posibilității fantomelor din acest oraș și cred că ar fi o caracteristică minunată de surprins. Mi-ar plăcea să scriu adevărul, și nu doar un articol care să speculeze despre existența fantomelor. Mă vei ajuta?

      - S-ar putea să pot face asta. Ai mai scris ceva până acum? Îmi arăți?

      - Nu știu ce să zic - pur și simplu nu-mi place să împărtășesc nimic până nu termin. Poate după ce termin articolul aș putea să-ți trimit o copie. Ai vrea?

      - Ce idee minunată. Mi-ar plăcea.

      Asta i-ar oferi un motiv pentru a păstra legătura cu el dacă ar fi plecat din oraș, gândi Cooper. El spera să poată construi o relație, iar ea să aleagă să stea dar, în cazul în care acest lucru nu s-ar fi întâmplat, avea nevoie de un plan de rezervă.

      - Asta ar fi fantastic. Abia aștept să-ți citesc povestea, continuă el.

      Un zâmbet strălucitor se formă pe chipul ei.

      - În regulă. O să mă asigur că vei primi un exemplar. Acum mă vei lăsa să arunc o privire peste acele jurnale?

      - Presupun că pot face asta. Vino cu mine acasă. Trebuie să-l anunț pe tata că ne întoarcem la pensiune.

      Amethyst practic țopăi pe lângă el în timp ce se întorceau înspre casă.

      - Îți mulțumesc foarte mult că îmi permiți să le văd. Asta este mai mult decât mă așteptam să găsesc.

      El spera ca acele jurnale să fie conform așteptărilor ei. Până acum, toate așteptările lui fuseseră îndeplinite de frumoasa femeie care stătea în fața lui. Ea întrunea toate calitățile pe care Cooper le căuta la o femeie. Trebuia doar să se folosească de situație corect pentru ca și ea să ajungă să simtă la fel pentru el.

      1 Love Peak – în traducere Piscul Dragostei

      CAPITOLUL 5

      Pentru prima dată în viața sa, Amethyst credea că un bărbat poate fi cu adevărat remarcabil. Avea o slujbă minunată, făcea ceea ce îi plăcea, una care îi asigurase un trai bun și, în general, îi plăcea viața ei. Mama ei putea fi chiar minunată uneori. Nu avusese o copilărie atât de rea. Mama sa îi arătase demult că o adora, dar, în același timp, simțise să nu aparținea niciunui loc. Probabil acesta fusese un rezultat al mutărilor atât de dese... În orice loc fusese părea că magia plutea în aer. De parcă abia aștepta să ajungă și să o apuce strâns. Niciun alt bărbat nu o mai atrăsese atât de mult înainte, dar Cooper o făcea să-și dorească lucruri la care nu se mai gândise înainte.

      Niciodată nu a fost atât de ușor să descopere informații despre oamenii și orașele pe care le-a cercetat. Cooper îi ușura foarte mult munca... Să afle încă din prima zi că exista un jurnal? Nimic de genul acesta nu i se mai întâmplase până acum. Abia aștepta să ajungă la pensiune să îl citească. Bineînțeles, bonusul era faptul că putea să petreacă СКАЧАТЬ