Minciuni De Familie. Dawn Brower

Чтение книги онлайн.

СКАЧАТЬ nu avea în general mult timp liber la dispoziție, așa că viața ei amoroasă mergea în direcția inexistenței. S-ar putea dovedi utilă în șederea ei aici. Asta dacă și-ar da seama cum să-și determine creierul să funcționeze în prezența lui. Dacă ar fi un localnic ar putea să o ajute cu cercetările. Să flirteze la rândul ei deveni prioritatea numărul unu. Își flutură genele atât de provocator pe cât putu și răspunse flirtului tachinator.

      - Ei bine, aceasta se regăsește oarecum sub semnătura mea în revista pentru care scriu. Mama trebuie să fi știut că voi fi atât de iscoditoare, așa că s-a asigurat că vin cu o etichetă de avertizare.

      Nu îi spuse că era redactorul-șef și că de fapt deținea și conducea revista... ASK Magazine fusese proiectul ei de suflet care a luat naștere încă de pe vremea când era în penultimul an de liceu. Asta a fost... acum trei ani. Înființarea unei reviste la șaptesprezece ani a fost o sarcină ambițioasă. Cumva, nu numai că a reușit să o facă, dar a și avut succes în implementarea sa. A fost multă muncă și nu ar fi putut să o iubească mai mult nici dacă ar fi încercat.

      ASK a fost forța ei motrice și a făcut-o o femeie bogată înainte de a împlini 18 ani. La aproape douăzeci de ani, putea să facă aproape orice își dorea. Revista era în cea mai mare parte digitală, dar putea fi achiziționată și în format printat de către cine dorea. În era instantului, digitalul vinde mai mult în comparație cu orice altă publicație tipărită. Își întoarse atenția către bărbatul din fața ei. Dacă își dorea ajutorul lui trebuia să fie mai bună la acest flirt. Și, ca să fie realistă, nu s-a priceput niciodată la asta.

      - Deci, de la ce vine „S-ul”? întrebă el, chicotind ușor.

      Oftă ușor pentru că ura cel de-al doilea nume pe care mama sa decisese să i-l dea. Inițialele i-au venit mai ușor doar datorită explicației. Amethyst recunoștea că nu i-a plăcut niciodată cel de-al doilea nume al său și, cu siguranță, nu se vedea schimbându-și opinia prea curând.

      - Solstice², admise ea fără nicio plăcere.

      El nu reacționă așa cum se aștepta ea la numele ei neconvențional. În schimb, abordă o direcție complet diferită și își arătă propria fire iscoditoare. Un zâmbet molipsitor îi apăru pe chipul frumos în timp ce răspunse:

      - Asta e foarte interesant. Mama ta a dat dovadă de creativitate când te-a numit astfel. Ai surori? Îmi pare rău dacă e prea personal, dar eram curios dacă a putut ține pasul cu standardele înalte pe care și le-a setat.

      Amethyst își clătină ușor capul înainte și înapoi, amețită de fascinantele oceane albastre-verzi ale ochilor lui în care se pierduse.

      - Din păcate, sunt singură la părinți. A devenit clar pentru mama mea că nu va putea crea un alt copil la fel de perfect ca și mine, așa că a abandonat ideea. De ce să mai încerci când ai obținut deja perfecțiunea?

      Să fie sinceră, mama ei era foarte nestatornică; în plus, nu voia să explice tendința mamei sale pentru exagerare, lucru care o făcea adesea pe regina declarată a dramei să arate bine prin comparație.

      - Nu pot spune că a greșit în această privință, până în prezent tot ce văd este ideal.

      - Ce pot să spun? Sunt destul de aproape de perfecțiune. Gura ei nu putu rămâne închisă, iar gândurile i se revărsară înainte să poată gândi altfel. Această călătorie s-ar putea dovedi a fi destul de distractivă. Cu condiția ca mama ei să nu vină pe neașteptate și să o strice. Lyoness Keane avea probleme cu statul într-un singur loc mai mult timp.

      - Mama ta trebuie să fi fost nemaipomenită dacă are o fată așa drăguță ca tine. Buzele lui se strânseră puțin ca și cum se lupta să nu râdă.

      Comentarii de genul ăsta merg doar pentru a arăta cum aparențele pot fi înșelătoare. În copilărie a avut atât de mulți „tați” încât nu l-ar recunoaște pe cel adevărat dacă l-ar vedea. Lyoness se „îndrăgostea” adesea de primul bărbat care îi acorda atenție. Știa că mama ei nu avusese sentimente puternice pentru niciunul dintre bărbații din viața sa. Ei doar au jucat un rol în a o ajuta să scape de singurătate. Așa că, atunci când se enervau, o lua pe Amethyst și se mutau pe pășuni mai verzi. Din păcate, pășunile nu au devenit niciodată mai verzi. Așa că, în final, Amethyst nu avea rădăcini și nu aparținea niciunui loc.

      - Mmm, da, mama este frumoasă. Asta nu fusese o minciună. Lyoness Keane era superbă și ar fi putut fi model dacă și-ar fi ales acest drum în carieră. În schimb, a vrut să fie răsfățată și a găsit bărbați bogați care să aibă grijă de ea.

      - Sunt sigur că este, răspunse el, păstrându-și tonul prietenos. În regulă, hai să te înregistrăm. Apăsă pe câteva taste pe computerul aflat în fața lui, după care își ridică privirea și spuse:

      - Trebuie să întreb, ai vreo poreclă? Amethyst este un nume destul de lung.

      - Nu, întotdeauna a fost Amethyst. Poate că ar trebui să aibă o poreclă, gândi ea, dar asta ar implica să aibă prieteni care să o folosească. Însă numărul mare de deplasări nu au ajutat-o în acest sens. După un timp, a încetat să mai încerce și a devenit retrasă. Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care a putut să creeze această revistă la o vârstă fragedă. Nu făcea ceea ce copiii obișnuiți făceau și a ajutat-o să uite cât de singuratică poate fi viața ei.

      El îi zâmbi și îi făcu cu ochiul în timp ce mai apăsa câteva taste.

      - Va trebui să remediem asta cât timp stai la noi. Își încreți sprâncenele în timp ce studia ecranul calculatorului. Aaa, aici era. Văd că vei sta la noi câteva săptămâni. Dacă rămâi fără lucruri care să te destindă, te poți întoarce să mă vezi.

      Ochii lui Amethyst se măriră la cuvintele lui. Cumva i-a făcut avansuri? Nimeni nu mai flirtase cu ea atât de deschis înainte. Flirtul ei anterior păru stângaci și ciudat. Oare voia să vadă unde ar putea duce asta? Nici nu-și amintea când a mai fost vreodată atât de atrasă de vreun bărbat înainte. Era aproape prea frumos încât o durea să îl privească. După câteva minute de liniște, el începu să turuie, aducând-o înapoi în prezent.

      - Vreau să spun că am trăit aici toată viața și probabil știu mai multe despre atracțiile locale decât a-i găsi pe un site web. Doamne, o dau în bară! Bună, sunt Cooper și mi-ar plăcea să petrec ceva timp cu tine cât ești aici.

      Cât de adorabil e faptul că a crezut că trebuie să se explice. Amethyst îl plăcu instantaneu și se gândi că îi va plăcea să îl cunoască mai bine. Îi aruncă un zâmbet liniștitor:

      - Încântată de cunoștință, Cooper. Of, era o nebunie... Sunt Amethyst, dar deja știi asta. Oare ce ar mai putea face pentru a părea și mai împrăștiată? Aș putea primi acum cheia de la camera mea?

      El o ținea strâns în palma sa. Dacă a ghicit corect, Cooper nu ar fi vrut să o lase să plece. Se uită în jos la mâna sa și mormăi cu uimire, dregându-și vocea:

      - Ooo, da, probabil că asta ar ajuta. Stai în camera 13. Este la etaj, în capătul holului. Apoi îi întinse cheia și îi arătă spre scara deschisă de lângă coridor.

      - Mulțumesc, răspunse ea în timp СКАЧАТЬ