Nepoftiții. Owen Jones

Чтение книги онлайн.

СКАЧАТЬ Taică-tu s-a transformat într-un vampir… a mușcat pe vreunul dintre voi în ultima vreme?”

      “Nu, mătușă, dar poate a mușcat caprele, n-avem de unde să știm asta”, replică Den.

      “Ah, este foarte grav, foarte foarte grav. Am auzit de cazuri ca ăsta, dar nu am văzut niciunul în toată … ăăă… vasta mea … experiență.”

      “O ho”, spuse Den, “tata s-a transformat într-un Pee Pob, un vampir? Stai să vezi când vor afla prietenii mei! Heng – Pee Pob! Este foarte tare!”

      “Poate să moară curând?”, întrebă Din.

      “Încercăm să-l salvăm, Din, vom face tot ce ne stă în putință, dar nu trebuie să afle nimeni. Den! Tu înțelegi? NIMENI, NI –ME –NI, copil fără minte!

      Ești sigură că băiatul ăsta e din neamul lui Lee, Wan?” Și îi aruncă o privire scăpărătoare lui Wan, care i-o întoarse înapoi cu suficient de mult afront cât îi permitea faptul că baba tocmai îi salvase viața bărbatului ei.

      “Deci, asta-i. Astea sunt opțiunile voastre. În ultimă instanță este decizia voastră -a tuspatru –din moment ce voi va trebui să procurați ‘remediul’, iar Heng va trebui să-l consume toată viața lui căci vindecare pentru condiția lui nu există.”

      Da își permise să se odihnească sprijinită de unul din stâlpii acoperișului și închise ochii ca și cum închise o carte și terminase întrunirea. Familia se uita la ea, pe urmă unul la altul întrebându-se cum vor ieși din încurcătura asta.

      În timp ce mătușa Da părea sa fie în transă sau adormită, ceilalți trei dezbăteau care va fi pasul următor.

      “Așadar, nu prea putem lua sânge de la localnici, nu-i așa?”, spuse Wan. “Mulți dintre ei nu ți-ar da nici pojghița de deasupra unei budinci reci de orez, d-apăi o jumătate de litru de sânge și de plătit, clar, nu ne permitem”

      “Am putea prinde turiști să le scurgem sângele în sticle și sticlele la frigider…”, spuse Den.

      “Nu vin prea mulți turiști pe aici, Den”, îi replică maica-sa cu un plescăit ușor iritat.

      “Am putea încerca un cocktail din sânge de la diferite animale si am putea dona fiecare jumătate de litru de sânge pe lună”, sări si Din.

      “Hmm, nu știu cât de mult sânge poate dona o persoană într-un an, dar șase litri îmi pare foarte mult – totuși, bine gândit draga mea. Poate unii membrii de familie ar fi pregătiți să doneze sânge din când în când, tatăl tău e foarte îndrăgit pe aici…”

      “Am putea cumpăra sângele persoanelor decedate deja”, sări Den.

      “Trebuie scos sângele din corp înainte să moară, cred, dragule, altfel inima s-a oprit și nu mai are cine să pompeze sângele afară.”

      “Am putea să-i ținem atârnați de picioare și să le punem un robinet la jugulară sau la inimă, sau la amândouă?”

      “Am înțeles, deci când moare, să zicem, iubita bătrână mamă a cuiva și toată lumea plânge, tu propui să te grăbești să ajungi acolo până se răcește și să întrebi dacă poți să o legi de picioare și să-i scurgi sângele într-o căldare pentru ca tatăl tău să-l bea mai târziu, da? Cam cât de bine crezi că ar funcționa treaba asta?”

      “Am putea să sugerăm să luăm ceva sânge înainte…”

      “Nici nu te gândi la un lucru atât de cretin și de cumplit!”

      “Ce zici de bebeluși… Mai bine nu…” spuse Den și tăcu, toate sugestiile lui fură respinse până acum.

      “Pe scurt, până acum avem opțiunea de a colecta sânge de la membrii de familie sau să facem un amestec din sângele animalelor, neștiind dacă măcar una dintre ele va funcționa. Altceva?”

      “Am putea… nu, mai bine nu…” spuse Den.

      “Hai, spune, prostie sau nu, suntem disperați și iau în considerare orice opinie” spuse mama.

      “Ei, bine, aș putea să mă convertesc musulman… aș putea avea patru neveste și asta ar însemna alți patru donatori… și dacă aș avea, să zicem, patru copii cu fiecare, atunci am avea alți șaisprezece donatori și…”

      “Da, bine Den, mulțumesc pentru ideile tale! Acum îmi doresc să nu fi întrebat… Următorul lucru pe care îl vei sugera e ca soră-ta să intre și ea în joc și să taxeze un litru de sânge pentru o tură.”

      Din se înroși violent numai la gândul acesta șocată fiind că maică-sa putuse spune așa ceva, Den dădea afirmativ din cap până când Wan îi dădu un șut.

      “Așa cum văd eu lucrurile, avem alte două probleme pe care nu le-am luat în considerare încă.” spuse Din. “Mătușa Da a spus-o de fapt că tata trebuie să fie de acord cu planul nostru pentru că el e cel care trebuie să bea chestia asta și avem nevoie de ceva pe mâine.”

      “Poate că putem folosi amestec cu sânge de capră pentru mâine, tata oricum o preferă celui cu sânge de găină, și da trebuie să găsim o soluție permanentă cât mai curând. Putem s-o întrebăm pe mătușa despre asta mai târziu. Cât despre tatăl tău, va trebui să mănânce ce îi dăm și să se mulțumească cu asta până va fi destul de în putere ca să se ocupe personal de propriile necesități culinare, dar sunt convinsă că va fi recunoscător că v-ați gândit la el.”

      Când cei trei se adânciră în propriile gânduri pentru câteva minute, mătușa Da se trezi.

      “Ați reușit să veniți cu vreo idee nouă sau să îndrăznesc să spun soluții noi?”

      “Nu, mătușă”, admise Wan. “Den avu câteva idei foarte ‘originale’, dar nu foarte practice. Din păcate nu ne-a rămas decât să continuăm cu propunerile pe care le-ai făcut tu acum câteva ore.”

      “Da, m-am gândit că asta o să spui, dar ca să fiu sinceră, asta nu este o problema ușor de rezolvat. Și eu m-am izbit de problema asta în timpul meditației mele. Se face târziu și eu sunt obosită, ar putea unul din copii să mă ducă acasă și rămâne să ne gândim cu toții alte soluții?”

      Îl așteptară pe Den să se întoarcă înainte să se așeze la cină, pregătiră animalele pentru noapte, se spălară cu rândul și își petrecură ultimele momente ale serii împreună înainte de a se duce la culcare mai devreme căci erau cu toții storși psihic. Adevărul gol-goluț era că niciunul dintre ei nu voia să se ducă singur sus cu un vampir așa că preferară să se ducă împreună.

      Wan nici nu voia să se gândească să doarmă în același pat cu el, dar simțul datoriei o obligă, și faptul că era singurul adult o făcură să ia lumânarea în mâini și cu amândoi copiii ascunzându-se în spatele ei intră în casă.

      S-au oprit în fața patului matrimonial și se holbară. Heng stătea ridicat în fund, țeapăn, cu pielea foarte palidă și ochii de culoarea coralilor СКАЧАТЬ