Nepoftiții. Owen Jones

Чтение книги онлайн.

СКАЧАТЬ venit să cauți sprijin pentru altcineva? Te rog adresează întrebarea!”, spuse Da, dar cu o voce tunătoare, grea pe care nu o auzise nimeni până acum în afara colibei.

      Transformarea o șocă pe Din ca de fiecare dată când mătușa intra în transă și permitea unei alte entități să-i preia controlul asupra propriului corp. Nu doar că fața i se schimbă, dar întregul corp i se modifică subtil așa cum un actor își schimbă înfățișarea ca să impersoneze mai ușor personajul pe care îl joacă. Era parcă Da fusese înlocuită cu cineva pe dinăuntru ceea ce o făcea nu doar să arate diferit, dar să și arate diferit.

      Din privi pe bătrâna Vraci care nu mai avea nimic din mătușa ei.

      “Tămăduitoareo, tatăl meu este foarte bolnav. Vreau să știu ce are și ce este de făcut.”

      “Da, tatăl tău, cel pe care îl numești Paw.”

      Persoana (mătușă-sa suna ca un bărbat în acest moment) puse câte o mână pe câte una din cele două legături pe care Heng le lăsase cu o zi înainte și închise ochii. Urmă o pauză lungă însoțită de o tăcere adâncă, încât lui Din i se păru că aude furnicile deplasându-se pe podeaua de lut.

      Din participase la o duzină de astfel de sesiuni înainte, deși niciuna nu fusese pentru ceva atât de serios. Întrebase despre o durere de stomac, și despre menstruație cu ceva ani in urmă, întrebase dacă avea să se mărite curând. Nu îi era frică de locul respectiv, ci mai degrabă de rezultatul întrunirii, însă tot ce putea face era să aștepte și să observe, iar ce observa i se părea fascinant.

      Vraciul desfăcu cu atenție prima legătură ce conținea piatra, o examină cu atenție, o mirosi și o așeză înapoi în frunza de banan, apoi luă a doua legătură conținând mușchiul de pământ și-l mirosi și pe acesta înainte să-l așeze pe covorașul din fața ei.

      Da se uită solemn la Din și, după câteva minute, vorbi.

      “Cel din cauza căruia ești îngrijorată este foarte bolnav. De fapt era aproape să moară când mi-a lăsat mostrele astea, dar nu e mort … încă. O parte din organele sale interne sunt într-o stare foarte precară, în special cele care se ocupă de curățarea sângelui… Cei pe care îi numiți ‘renichi’ sunt cei mai afectați, nu mai funcționează deloc, iar ficatul e pe cale să cedeze și el. Asta înseamnă că moartea este iminentă. Nu există niciun tratament medical care să-l poată ajuta.”

      Vraciul se scutură ca de un fior din nou și reluă forma inițială a mătușii Da, care clipi, se scutură și se frecă la ochi.

      “Nu sunt vești bune, nu-i așa copila mea? Știi, atunci când sunt posedată de spirit nu aud întotdeauna totul, dar am prins câteva frânturi și pot spune după expresia feței tale că e de rău pentru tatăl tău.”

      “Spiritul a spus că Paw va muri curând pentru că nu există tratament pentru rinichi și ficat care au cedat deja…”

      “Îmi pare foarte rău, Din, știi cât de mult țin la tatăl tău… Uite, am mai învățat câte ceva de-a lungul timpului, în afară de posedare. Hai să ne uităm acum… Da, piatra… vezi unde a scuipat taică-tu? Nicio urmă! Asta înseamnă că nu sunt niciun fel de săruri în salivă, nici minerale, nici vitamine, nimic, doar apă.”

      “Acum mușchiul de pământ,” îl mirosi de la distanță, apoi îl apropie de nas. “La fel! Miroase și tu!”, spuse ținând bucata de mușchi suspendată în aer, dar Din avea o reținere în a mirosi urina tatălui ei. “Haide, nu o să te muște”, spuse Da. Din făcu ce fusese rugată.

      “Niciun fel de miros, doar cea naturală a mușchiului de pământ”

      “Exact!” Urina bărbatului miroase ca cea de pisică dacă o ții învelită, dar a lui taică-tu, nu. De asta, nu e niciun fel de carne care să putrezească. Și tot de asta, sângele lui e apos.

      “Nu poți trăi mult cu apă în loc de sânge, nu-i așa? E împotriva firii, nu? Sângele transportă toate bunătățile în corp, dar taică-tu nu mai are nimic în el de asta e atât de slăbit tot timpul.

      Du-te acasă acum și dacă e încă cu noi, vino cu scuterul și ia-mă și pe mine. Du-te acum, grăbește-te!”

      Din zbură pe ușă și fugi acasă. Cât Din era plecată să verifice cum se simțea taică-su, Da se pregăti de drum pentru că în inima ei știa că Heng al ei nu era mort încă, nu de tot. Alese câteva ierburi și le puse în geantă, se stropi cu apă pe față și își prinse părul cu o eșarfă să o apere de apa împroșcată de motocicletele de pe celălalt sens. Apoi ieși afară să-și aștepte nepoata.

      Din sosi câteva minute mai târziu însoțită de un nor de praf.

      “Repede, mătușă, mama a zis să vii repede, tata mai are puțin și moare!”

      Da se urcă în atașul motocicletei, așa cum se cădea unei doamne și porniră cu părul lui Din biciuindu-i fața ridată, iar ea încercând să se ferească. De cum sosiră, Da sări destul de sprinten pentru o femeie de vârsta ei, din atașul motocicletei și se repeziră amândouă în casă.

      “Mulțumesc că ai venit atât de repede mătușă Da, el e în dormitor.”

      “Da, presupun că e în pat și nu cu dragele lui capre!”. Ridică plasa de țânțari și se așeză pe podeaua de lemn la capul lui. Prima dată se uită la pielea lui, apoi la păr și la buze, iar la final îi deschise ochii și se uita în ei.

      “Hmm, da… vreau să-i văd picioarele!” Wan se grăbi să-i dezvelească picioarele bărbatului ei, iar Da se repezi să le strângă și să le observe mai de aproape.

      “Hmm, niciodată n-am văzut un caz atât de grav de lipsă a cărnii în sânge. Îmi dai voie să le spun copiilor ce au de făcut pentru o perioadă de timp? Bine, mă întorc degrabă, ridică-i capul pe pernă. O trimit pe Din să te ajute, iar Den o să mă ajute pe mine afară.”

      “Da, mătușă, bineînțeles. Absolut orice ca să-l ajut pe dragul meu Heng.”

      “Bine, hai să vedem ce putem face, da?” și cu asta coborî în fața casei.

      “Din du-te și ajut-o pe maică-ta, Den vino cu mine, trebuie să acționăm cu toții rapid și precis.”

      Din plecă în viteză, iar Den întrebă cum poate ajuta.

      “Fugi și adă-mi cel mai cel mai puternic cocoș din ogradă! Repede, flăcăule!”

      Când s-a întors cu pasărea sub braț, Da o luă.

      “Acum du-te și leagă cel mai puternic țap de un stâlp, dar leagă-l bine să nu se poată mișca un centimetru - stând sau șezând mi-e totuna.”

      Cât Den fugi să aducă țapul, Da se așeză la marginea mesei, tăie gâtul cocoșului, îi scurse sângele într-un castron, îi arunca corpul fără viață într-un cos de legume de pe masă și apoi se grăbi pe scări.

      “Din, spuse ea la sosire, aveți lapte de capră, sau orice alt fel de СКАЧАТЬ