Stabs-căpitanul Ruso Blanco. Istoria şi reflecţiile unui ofițer în exil. Serghei Gordienko

Чтение книги онлайн.

      Raportul serviciului secret. Berlin. 26 martie anul 1917.

      A fost interceptată o telegramă a adjunctului secretarului de stat al afacerilor externe Busshe.

      Berna: ”Trenul special cu revoluționari ruși va primi însoțire miliatră. Transmiterea va fi efectuată de un angajat responsabil al ministerului la punctul de grăcniceri Gotmadinghen sau Lindou. Imediat transmiteți informația despre data când va fi transmisă lista celor care pleacă”

      Raportul serviciului secret. Berlin. 1 aprilie anul 1917.

      La Ministerul finanțelor în Germania de la Ministerul Afacerilor Externe a parvenit un demers pentru alocarea a 5 milioane de mărci pentru scopuri politice în Russia.

      Raportul serviciului secret. Berlin. 2 aprilie anul 1917.

      Telegrama adjunctului Secretarului de Stat al afacerilor externe Busshe către ambasadorul german în Berna, Ramberg: ”Conform informației primite e de dorit, ca trecerea revoluționarilor ruși prin Germania spre Russia să fie petrecută cât se poate mai repede, pentru că Antanta deja a început lucrul contra acestui pas în Elveția”.

      Petrograd. 3 aprilie anul 1917

      Seara după serviciu eu în cabinetul meu am început lucrul de transformare. Am îmbrăcat pardesiul militar, chipiul, cizmele roase, am pus într-un buzunar punga cu mahorcă, în altul bucăți de ziar și m-am îndreptat în partea de nord a pieții Troitzki. Aici pe bulevardul Kroversk și Marea Nobilime se afla conacul balerinei Kshesnskaia, acum era comandamentul bolșevicilor. Conform ultimelor rapoarte ale serviciului secret anume aici, astă noapte trebuia să aibă loc o adunare mare cu participarea lui Lenin.

      La întrare stătea o mulțime de matroși și soldați. Toți sunt înarmați, fumează, vorbesc tare, se simt siguri. Nimic clandestin, nimic conspiratoriu. Da, se schimbă timpurile, domnilor! În loc de subsoluri și case conspirative ei au acum conacul propriu. Probabil că doamnei Kshesinckaia, prima-balerină a teatrelor imperiale, nici prin gând nu îi trecea că casa ei va deveni un centru revoluționar. Prin oraș se zvonea, că ea a avut un roman înflăcărat cu Împăratul, pentru asta a și primit conacul. Se încercase să fie defăimată în fața societății înalte – înainte de spectacol i-au slăbit încheieturile decolteului și timp de câteva minute a trebuit să danseze cu pieptul deschis.

      La ușa din față stătea santinela cu pușca cu repetiție.

      Cine-i fi? m-a întrebat el, și mi-a închis drumul cu pușca cu repetiție.

      Scot din buzunarul lateral mandatul confiscat. Dacă ei nu au obiceiul să se salute, atunci nu le voi încălca acest obicei.

      Reprezentantul consiliului soldățesc al celui de al doilea regiment de mitraliere.

      Santinela s-a uitat la hârtia mea, a dat din cap și a strâns pușca cu repetiție.

      Treci, tovarășe. Ai noștri deja sunt în ședință.

      Desigur că la conacul lui Kseshinskaia nu am fost niciodată. Clădirea a fost construită vre-o zece ani în urmă, în stilul care e modern acum cu planificare asimetrică, poduri de diferite înălțimi, tocul ușii de o configurare superbă și geamuri de diferite mărimi. Tencuiala – granit roșu și cenușiu, cărămidă, maiolică și metal decorativ – completau armonia geometric cu contrast și diversitate.

      Trec prin apartamentele din față cu seră vitrantă și rotondă. Citesc inscripțiile mășcate de pe uși: ȚK RSDRP(b), PK RSDRP(b), ”Pravda” (Adevărul), ”Soldatskaia pravda” (Adevărul soldățesc). Mă orientez СКАЧАТЬ