Название: Stabs-căpitanul Ruso Blanco. Istoria şi reflecţiile unui ofițer în exil
Автор: Serghei Gordienko
Издательство: ЛитРес: Самиздат
Жанр: Шпионские детективы
isbn:
isbn:
Demid Elizarovici a răsuflat adânc.
Exact ca vagoneta în mină: încarcă-o, dă-i un ghiont și va merge, mărind viteza și stricând totul în cale.
Cam așa.
Ce mai ai?
Cred că e necesar, să conlucrăm mai mult cu servicul de spionaj francez. Ei deasemenea au informație despre revoluționerii noștri din Europa.
Rezonabil, locotenent-colonelul a deschis raportul meu și a examinat superficial câteva pagini. Valerii Sergheievici, poate aveți dorință să fiți prezenți la o adunare revoluționară sau congres? Cred eu, aceasta Vă Va fi de folos în munca Dumneavoastră. O să îi vedeți de aproape, o să înțelegeți mai bine motivele și dispoziția revoluționară.
Mă supun.
Dumneavoastră, după toate probabilitățile, nu aveți cu ce să vă îmbrăcați pentru o așa ocazie. Împrumutați de la Departamentul de supraveghere externă. Și principalul, nu vă radeți barba câteva zile. Mustățile să fie ca peria și nici un fel de parfium, – cu un zâmbet mi-a spus locotenent-colonelul. Iar acum despre viață și sărbători. Sper, nu a-ți uitat, că azi întâlnim Anul Nou – 1917?
Nicidecum nu.
Unde-l întâlniți?
Acasă.
Nu cumva în singurătate?
Am dat din cap.
Nu așa nu e bine! Veniți la mine. Și nu mă refuzați. A-ți creat o impresie bună asupra familiei mele. Fiica mea chiar a întrebat despre Dumneavoastră, locotenent-colonelul a zâmbit din nou și ca întotdeauna și-a îndreptat mustețile, a netezit barba, iar mie mi-a tresărit inima.
Nu îndrăznesc să refuz.
Buenos Aires. Iunie anul 1921
Într-o seară, venind de la lucru în biblioteca bisericească, care deja î-mi devenise casă, am descoperit trei chiriași noi, care veniseră pe navă din Copenhaga: un marinar de pe frontul lui Kolchak, îi spunea Slastnitzkii, marinar din serviciul de gardă Rudzevici și unter-ofițerul cavaleriei bărbosul Babashev. De aici înainte viața mea a decurs într-o mică obște de imigranți. Se dovedi, că ei au parcurs același drum, ca și mine, consulatul, catedrala. Întrucât eu deja cunoșteam destul de bine viața din localitate, am socotit că era datoria mea să mă împărtășesc cu experiența, să le dau careva recomandații referitor la viața din Buenos Aires și despre cum să caute de lucru. Compatrioții meu s-au dovedit niște patrioți înflăcărați – deasupra ușii au agățat portretul amiralului Kolchak pe care l-au adus cu dânșii și chipiul marinaresc a lui Slastnițchii, iar prin părți au agățat fotografiile generalului Denikin și Vranghel. De fapt nu prea puteam să comunicăm mult și motivul era ziua mea de muncă îndelungată, lipsa aproape completă a zilelor libere și oboselii permanente. Seara lângă un pahar de ceai noi ne aminteam despre războiul cu Germania, revoluție și războiul civil. Într-o zi le-am povestit despre cazul de pe navă, când ofițerul argentinian m-a întrebat, de ce noi ofițeri cu carieră a armatei Imperiale, am pierdut totul. A zis că noi am luptat rău și eu nu am găsit ce să-i răspund. Bărbosul Babashev a protestat aprig, a început să dovedească, că asta nu îl privește, iar să luptăm noi putem mult mai bine, decât armata de pe loc. Dar nu o să ne înrolăm acolo, pentru că la ei totul este aranjat ca la nemți.
Domnilor, nu se liniștea Babshev, noi trebuie să creăm Alianța ofițerilor ruși, adevărați patrioți ai Țării. O să îi unim pe toți, care au fugit în Brazilia, Argentina, Chili, Bolivia. O să creăm o legătură cu Europa- acolo sunt cei mai mulți ofițeri ai noștri. Pe urmă și cu acei, care au rămas în Russia.
S-a dovedit că Slatnițchii și Rudzevici demult purtau un asemenea gând. Amândoi deodată au intrat în discuție.
Istomin, noi nu am terminat războiul. Cu ce o să vă ocupați? Toată viața să lucrați personal fără un grad stabilit și peste zece ani să deschideți o cafenea asemănătoare? Să beți mată și vin? E demn oare așa ceva de titlul unui ofițer rus? Patria e în mâinile bolșevicilor, totul e condus de Sovete. Datoria noastră este să le răsturnăm și să reabilităm monarhia.
Nu va reuși, am replicat eu, -familia Imperială e împușcată.
Dar mai sunt membri ai familiei Imperiale. Trebuie să îi găsim. Toată ofițerimea rusă se va uni în jurul lor.
Am căzut de acord, că proiectul e grandios și demn, dar lucrul ce urmează să fie făcut este mult și anevoios. Pentru început trebuie să unim al treilea val de imigranți ruși din Buenos Aires, pentru că anume noi suntem cei mai dezbinați și cei mai nearanjați. Primul val, evreii, î-și trăiesc viața și sunt bucuroși că au fugit de Sutenegriști. Al doilea val – cei obijduiți de conducerea țaristă, ei au plecat după prima revoluție și probabil au participat la ea. Iar iată al treilea val suntem noi, ofițeri Imperiali, oficiali, ingineri și comercianți. Încă nu am reușit să ne înrădăcinăm în Argentina și deaceia suntem gata să ne întoarcem la prima posibilitate.
Anume așa! a exclamat Rudzevici. Al treilea val! Cei mai recenți! Corect judecați Istomin. Mâine mergem la Ministerul Justiției și înregistrăm Alianța ofițerilor ruși. Noi patru vom fi comitetul executiv.
Minunat, domnilor, am căzut eu de acord. Numai că cu timpul la mine e cam critic. Înțelegeți și singuri – serviciul eu nu pot să îl pierd.
Istomin, nu se putea calma bărbosul Babashev, viața Dumneavoastră trebuie schimbată în mod revoluționar!
Cum?
Imediat… a devenit el confuz.
Hai întâi să elaborăm totul, am protestat eu, regulamentul, sarcinile, împuternicirile. Apoi să trecem la acțiune. Iar acum domnilor, permiteți-mi să mă retrag. Trec la pat. Eu la șase sunt la servici, în cafenea, lucrător de personal cu grad nestabilit. Noapte bună.
Se pare că mi-am dezamăgit prietenii. Au făcut schimb de priviri și mi-au urmat exemplul. Acum urma să mă întorc spre perete și cum trebuie să analizez discuția neașteptată.
o să creăm o Alianță, atunci eu va trebui să devin o figură socială, pe încet să le descopăr amănunte din serviciul meu în Russia, să le indic pe cine din cei cu care am făcut serviciul militar în Europa și Russia se poate de atras la cooperare, să le descoper tehnici și metode de lucru. Sunt eu gata de asta? Încă nu. De cât timp suntem cunoscuți? Câteva săptămâni. Cu ce suntem legați? Locul de trai comun și faptul СКАЧАТЬ