Contele Meu Pentru Totdeauna. Dawn Brower

Чтение книги онлайн.

      PROLOG

       Iunie 1804

      Castelul se afla în mijlocul dealurilor verzi, unduitoare. Departe, valurile se auzeau zdrobindu-se de mal pe o plajă din apropiere. Domnișoara Hannah Knight citise despre castele. În unele privințe, acesta se ridica la nivelul imaginației sale. Era enorm, însă nu era înconjurat de un șanț cu apă. Chiar sperase că va avea ocazia să treacă pe un pod basculant, ca o prințesă medievală. Unele visuri nu sunt menite să devină realitate. Sincer, cum a putut să creadă că sălbăticia din Kent ar putea să corespundă fanteziilor ei naive?

      - Cât vom sta la castelul Manchester, mamă? întrebă Hannah.

      Lady Redding, mama ei, îi zâmbi.

      - Puțin peste două săptămâni, păpușă, i-am promis lui Lady Manchester că îi vom face o vizită mai lungă. Ești una dintre finele ei și spera să se bucure de toate trei puțin.

      Hannah își mușcă buza într-un mod nu tocmai elegant. O întâlnise pe Lady Manchester de câteva ori când era mai mică. Împlinise 16 ai și peste doar câțiva ani, mama ei îi promisese că o va scoate în societate. Dar încă era prea tânără pentru asta. Acesta era compromisul pe care îl acceptase mama ei - timp petrecut cu Lady Manchester, într-un castel adevărat. Până acum, era ușor dezamăgită, însă poate că interiorul avea să compenseze lipsa unui pod basculant.

      Trăsura înainta pe drum și sălta peste hârtoape și pietre. Hannah se agita pe scaunul ei și privea fără întrerupere castelul. Distanța era tot mai mică și aproape că putea să distingă detaliile fine. Sunetul unor copite care loveau pământul îi atrase atenția. Își ridică privirea și văzu un bărbat călărind un cal alb, frumos. Ca un basm adus la viață. Respirația i se opri și inima începu să-i bată rapid în piept. Amândoi erau atât de frumoși! Bărbatul avea păr castaniu închis, care se ondula în jurul urechilor, iar vântul i-l ridica într-o dezordine plăcută. Hainele îi veneau perfect - decise să nu poarte o haină de călărie și cravată, ci o cămașă albă, vaporoasă, care fremăta în vânt.

      - Mamă, spuse Hannah arătând înspre bărbatul arătos. Cine este?

      - Nu este politicos să arăți așa cu degetul, spuse mama ei, îndepărtându-i degetul cu mâna. Nu sunt sigură, probabil este unul dintre fiii lui Lady Manchester.

      Mama ei nu a menționat că ar putea întâlni pețitori potențiali acolo. O, era atât de frumos! Abia aștepta să-l cunoască personal. Poate că avea ochi căprui sau poate albaștri. Conta oare? Dacă există dragoste la prima vedere, cu siguranță, Hannah se îndrăgostise total. Poate că unele vise chiar devin realitate...

      - Știi cum îi cheamă? întrebă Hannah, plină de speranță.

      Voia să întrebe mult mai multe. Câți ani aveau fiii lui Lady Manchester? Erau căsătoriți sau logodiți? Erau atâtea lucruri pe care nu le știa și era dureros de neinformată. Trăsura parcă nu ajungea la poarta castelului destul de repede.

      - Unul dintre ei este Contele de Manchester, spuse mama sa. Nathanial Edwards sau, mai bine spus, Lordul Manchester pentru tine, dragă.

      Bărbatul de pe cal era oare Lordul Manchester? Dorea să afle și să aibă un nume pentru chipul lui perfect. Mama ei continuă:

      - Este logodit cu Lady Lenora Andersen. Se vor căsători cât timp suntem aici.

      Inima lui Hannah se strânse la cuvintele ei. Dacă era același bărbat, atunci nu avea să fie al ei niciodată. Era ridicol din partea ei să creadă că ar fi avut o șansă, oricum. Era o fată obișnuită. Avea părul castaniu și ochi căprui, la fel de banali. Nimeni nu se oprea vreodată să se uite de două ori la ea. Lady Lenora era norocoasă să se căsătorească cu un bărbat atât de atrăgător.

      Trăsura se opri în fața castelului. Calul trecu pe lângă ea ca un tunet și bărbatul se opri la poartă. Un băiat de la grajduri preluă frâiele și duse calul de acolo. Bărbatul se întoarse spre trăsură și dădu din cap spre o persoană pe care Hannah nu o putea vedea.

      Ușa trăsurii se deschise și ea întâlni privirea superbă a bărbatului. Ochii lui erau minunați. Însă culoarea lor era greu de descris. Erau de un albastru bogat, care semăna cu marea. Părul lui era și mai frumos de aproape. Castaniul bogat era presărat cu auriu și părea atât de moale. Hannah își dorea să fie îndrăzneață și să-și treacă degetele prin el pentru a afla.

      - Bine ați venit la castelul Manchester! spuse el. Vă pot ajuta să coborâți СКАЧАТЬ