Peatra din casă. Vasile Alecsandri

Чтение книги онлайн.

      Vasile Alecsandri

      Peatra din casă

      Persoane

      Căminarul Grigori Pâlciu – D-nul N. Teodoru.

      Comisul Nicu, fiul său – D-nul Luchian.

      Cucoana Zamfira, văduvă – D-na Sterian.

      Marghiolița, fiica ei – D-la Gabriela.

      Leonil, vărul Marghioliței – D-nul Neculau.

      Her Franț Birman, doctor – D-nul Teodorini.

      Ioana Țiganca – *

      Un fecior – *

      Scena I

      Cucoana Zamfira (pe canape), Ioana.

      Zamfira: (cercând dulceți într-o tăbăluță) Ți-am mai spus Ioano, că nu-s destul de legate dulcețile… privește, nu au coardă nici de cum…

      Ioana: Cum, Doamne iartă-mă, cucoană? că de azi dimineață le țin pe foc. De le-oi mai pune pe jăratic, mă tem că din belte s-or priface în balmuș.

      Zamfira: Ea, taci, dobitoaco, că nu știi ce zici. Du-te de le mai dă o fertură pană s-or lega cum se cade.

      Ioana: (în parte, voind să iasă prin stânga) Ardă-le focu dulceți, că-mi scot sufletul!

      Zamfira: Ascultă… ce face Marghiolița?

      Ioana: Duduca?.. drăngănește din ghitardă.

      Zamfira: Dascalu de joc o fost azi după masă?

      Ioana: Care? Cel uscat ca un țîr?.. o fost.

      Zamfira: Și cel de franțuzește?

      Ioana: Ș-acel pleșuv… Sărmana duducuță!.. toată ziua o necăjesc fel de fel de șonți!.. în calte de s-ar mărita o dată, să scape…

      Zamfira: Ei, nu mai clențeni, cioară, și ieși afară.

      Ioana: (ieșind prin stânga, în parte) Crapă de ciudă cucoana, că nu-și poate mărita fata.

      Scena II

      Zamfira: (plimbându-se pe gânduri) Bine zice Ioana!.. Măcar de s-ar mărita Marghiolița mai degrabă ca să scap de-o grijă… Dar unde-i găsești azi bărbații ca mai înainte!.. Nu-i vezi că fug de însurat, ca dracu de tămîe?.. S-au scumpit mirii ca vămile… Of, of! de cât ai avea o fată mare în casă, mai bine șepte turci.

      Scena III

      Zamfira, Her Franț (intră prin fund)

      Franț: M-am închinat cu sărut mâna, cucoană Zamfiriță. Cum merge sănătatea?

      Zamfira: Ah! nu prea bine, monsiu Franț.

      Franț: Nu bine?.. (pipăindu-i mâna) Cu adevărat, turburare mare… Scoate limba puțintel.

      Zamfira: Că doar nu-s bolnavă cum socoți d-ta.

      Franț: Da cum?

      Zamfira: Am boala grijei.

      Franț: Boala grijei?.. Nu cunosc…

      Zamfira: Nu înțelegi că sînt îngrijită pentru Marghiolița?

      Franț: A! ha, ha, ha. Eu mă spăriesem că ai friguri.

      Zamfira: Mai bine aș avea friguri, lungoare, gălbănare, de cât fată mare!.. Ah, monsiu Franț, nu știi ce sarcine-s fetele la casa omului!

      Franț: (oftând) Ah! cucoană Zamfiriță, cum se nu știu!

      Zamfira: Ce zici?.. Ai și d-ta vr-o Marghioliță?

      Franț: Ba m-a ferit Dumnezeu! Dar, știi că mi-ai poroncit să aștept pana s-a mărita mademuasel Mari, și mi-ai făgăduit că atunci te-i cununa cu mine…

      Zamfira: Cu adevărat, monsiu Franț, ți-am făgăduit… dar cine știe dacă s-a înplini vr-o dată!

      Franț: (cu foc) A!.. de ce nu? Nu-ți-am spus că te iubesc de două-zeci ș-atâți de ani?.. tocmai din vremea volintirilor?.. De ce să nu-ți fie milă de patima mea?..

      Zamfira: Cum n-aș vrea să fiu doftoroae, monsiu Franț!.. Dar, ce folos, dacă nu pot găsi un bărbat Marghioliței!.. D-ta mai căutat-ai prin târg?

      Franț: Am umblat toate ulițele, toate casele, toate…

      Zamfira: Și ai găsit ceva?

      Franț: He, he… (ie tabac) Poftești cucoană Zamfiră?

      Zamfira: (luând tabac) Foarte-ți mulțemesc… Ș-așa zici că ai găsit?..

      Franț: He, he… (strănută).

      Zamfira: Să-ți fie de bine! (strănută).

      Franț: Foarte-ți mulț… Să-ți fie de СКАЧАТЬ