Jurnalul Unei Pisici Băgăcioase. R. F. Kristi

Чтение книги онлайн.

      Cum ar fi putut să se împrietenească o pisică isteață ca Monk tocmai cu un câine?

      Apoi l-am cunoscut mai bine pe Terrance și a trebuit să îmi schimb părerea.

      Noi, pisicuțele, avem o părere proastă despre câini. Dar pe Terrance până și noi am început să îl plăcem și să îl respectăm.

      Să fiu sinceră, încet-încet, părerea noastră despre căței s-a schimbat.

      Nu mai petrecusem timp cu cățeii înainte să ajungem în Londra. Ce-i drept, nici nu ne dorisem. Îi tratasem ca pe niște bestii blănoase îngrozitoare, care obișnuiau să adulmece.

      Dar acum era altfel. Aveam doi prieteni căței cu care socializam zi de zi. Terrance și Polo!

      Terrance era un câine puternic, un Golden retriever cu păr lung, auriu. E un cățelul inteligent, în ciuda rânjetului său ștrengăresc și a limbii lui roz care atârnă și e plină de bale.

      Era faimos pentru că îl ajutase pe Solo să rezolve multe cazuri de investigație.

      Un lucru care îmi inspira respect era popularitatea în rândul regatului animalelor și al prietenilor umanoizi bipezi din jurul nostru.

      Uită de rânjetul lui prostesc și limba lui băloasă!

      Nu m-ar deranja un pic din popularitate pentru mine.

      Terrance mergea peste tot cu Solo și Hobbs.

      Solo îl trimisese pe Terrance la o cunoscută școală de dresaj pentru câini. Lui Solo nu-i părea rău, pentru că Terrance a absolvit pe primul loc în clasa lui de la academia de Câini de Căutare și Salvare.

      Eram nerăbdătoare să aflu ce mai punea la cale Terrance.

      Terrance dădu din coadă când ne văzu și ne-a afișat un zâmbet primitor. Monk a sărit din scaunul lui preferat și a venit să ne întâmpine.

      – Vrea cineva smântână proaspătă?, a mieunat în vocea lui răgușită.

      – Nu, mulțumim, a răspuns Cara, înainte ca Fromage și cu mine să răspundem. Am luat cina înainte să venim.

      Fromage s-a uitat urât la ea.

      Cunoscându-mi fratele bine și știind că putea să se ia la ceartă pe loc, am schimbat subiectul instantaneu.

      – Terrance, ce se petrece?, am mieunat.

      – Niște vești importante despre Raoul, tatăl lui Polo, care a dispărut, a zis Terrance după ce ne-am așezat în locurile noastre obișnuite din bibliotecă.

      Trebuie să explic ce e cu prietenul nostru Polo și cu situația tristă a familiei lui.

      Polo e un cățel Pekinez. E scund și doar cu puțin mai măricel decât mine.

      L-am cunoscut pe Polo când ne-am mutat de la Paris la Londra în iunie, anul trecut. Dintr-un motiv sau altul, el a dezvoltat un loc aparte în inima lui pentru Charlotte.

      Apăruseră niște gelozii între Fromage și Polo pentru Charlotte. M-am simțit ușurată că toate acestea aparțineau acum trecutului.

      Polo era câinele lui Señora Conchita Consoles, cunoscută ca Señora, o cântăreață populară de operă, care s-a pensionat.

      Señora îl pierduse pe soțul ei Raoul când a dispărut în timp ce escalada Everestul, în Munții Himalaya. Fusese supărată până am intrat noi în scenă.