Umbra Morții (Legături De Sânge Volumul 8). Amy Blankenship

Чтение книги онлайн.

СКАЧАТЬ de ametist ai lui Michael sclipiră și își scoase la iveală colții când întunericul îl izbi exact în locul de pe perete unde tocmai făcuse dragoste, iar o mână puternică îl apucă de grumaz.

      Buzele lui Samuel se retraseră într-un surâs batjocoritor perfect, cercetându-l cu atenție pe bărbat. Curiozitatea îi fusese stârnită rapid, deoarece își folosea toată puterea doar pentru a-l ține pe loc. O urmărise pe Aurora de când ieșise din falia demonilor dar, de fiecare dată când o prindea din urmă, îl încolțea cu nenorocita ei de sabie și scăpa. Nu reușise să invoce sabia în lumea demonilor dar, întorcându-se aici, cumva îi dezlănțuise puterea.

      Acum părea că începuse să abordeze o nouă tactică pentru a-l evita… ascunzându-se în zone pentru care alți demoni supremi încă se luptau. Nu îi lăsase altceva de făcut decât să o ajute să ucidă demonii care se apropiau de ea, în caz că vreunul dintre ei era suficient de puternic pentru a revendica ceea ce îi aparținea lui.

      Ochii lui întunecați se încruntară, privind ceea ce presupunea a fi un vampir suprem… unul care mirosea a sex și a sângele Aurorei.

      - Văd c-ai găsit-o pe Aurora mea, Samuel inhală mirosul persistent al unei scene încinse de amor și simți cum năvala propriilor amintiri îi alimentează gelozia. Voia să știe cum reușise acest bărbat să treacă de sabia ei. Îi simt mirosul pe tine.

      Michael zâmbi efectiv compătimitor, mulțumindu-i în gând demonului că-i dezvăluise numele femeii care îi scăpase. Simțind gelozia ieșind la suprafață, răspunse pe un ton rece:

      - Acum câteva minute, când eram adânc în ea, nu părea a fi Aurora ta.

      Samuel strânse din pleoape, ascunzându-și cele mai întunecate intenții.

      - Crezi că mă poți înlocui dacă ai făcut o dată dragoste cu ea? Este a mea de mai mult de un mileniu și un flirt în canalizare nu va distruge posesia mea asupra corpului ei suplu.

      Michael se simți cuprins de ură pură, imaginându-și-o pe Aurora sub acest demon. Fusese învățat că este un păcat să intervii între un bărbat și perechea lui, dar ăsta nu era un bărbat și, în momentul ăsta, nu-i păsa câtuși de puțin.

      Samuel se potoli când ochii bărbatului începură să strălucească amenințător, iar o putere pe care nu o cunoștea îi înțepa dureros pielea de pe mână la atingere. Ar fi fost o greșeală să-și arate frica în fața acestui specimen.

      Aplecându-se în față, Samuel zâmbi cu superioritate și minți:

      - Dacă era atât de impresionată, atunci de ce te-a lăsat să mă găsești? Își dădu seama de greșeala făcută atunci când tunelul începu să-i vibreze sub picioare, conștient fiind că se uita direct la motivul cutremurului.

      Michael își simți pielea străbătută de furnicături, exact ca mai devreme, când lovise șinele... și îi plăcu la nebunie. Auzind tunetul unui tren apropiindu-se, Michael îi aruncă demonului un zâmbet rece, apoi îl îmbrânci brusc în spate. Demonul îl eliberă imediat, iar zâmbetul lui Michael deveni mai larg când acesta se răsturnă peste parapet, direct în calea trenului.

      Garnitura se izbi în demon, dar, pentru o fracțiune de secundă, observă cum demonul se întorsese și se agățase de tren, ca și cum călătorea clandestin. Înainte să îl poată urma și să-l termine definitiv, Michael simți cum pământul din jurul lui se zdruncină și se feri chiar înainte ca o bucată de beton să cadă fix lângă el.

      Ignorând-o, își întoarse lent privirea nervoasă în direcția în care trenul îl purtase pe demon. Nu-i păsa dacă lumea se prăbușea… atât timp cât reușea mai întâi să scurgă fiecare picătură de energie din nenorocitul ăla. Deplasându-se mai rapid decât trenul, îl izbi atât de puternic din lateral, încât acesta se clătină.

      Înainte să ajungă deasupra, Michael simți cum ceva îl lovește în spate și răbdă durerea arzătoare, încercând să arunce chestia care se ținea de el.

      Syn simțise cum soarele îi atinsese pielea lui Michael și răspunse chemării, apropiindu-se rapid de poziția fiului său. Ajunse chiar la timp pentru a-l vedea pe Michael cum atacă garnitura de metrou, iar zâmbetul mânios de pe fața lui îi spuse lui Syn tot ceea ce trebuia să știe… Michael tocmai își explora puterea adevărată și nu se descurca foarte bine.

      Venind din spatele lui Michael, Syn trase un alt hematit din brasardă și îl izbi pe Michael în spate, împingându-l adânc prin carne și sânge. Îl ținu strâns pe Michael, băgându-i hematitul în spatele inimii, cam în același mod în care Michael îi făcuse asta odată lui Kane.

      Tunelul din jurul lor începu să vibreze de furia lui Michael, iar Syn știa că în curând avea să urmeze o surpare, dacă furia asta nu era ținută sub control. Fixându-se cu picioarele pe lateralul trenului, se împinse cu toată puterea, luându-l pe Michael cu el. Încercând să îl năucească pentru a-l supune, Syn îl trânti pe Michael în perete, suficient de tare pentru a lăsa în urmă un crater de impact, dar Michael încă se lupta orbește.

      Simțindu-i furia intensificându-se, Syn oftă plictisit, apoi îl apucă pe Michael de gât… și i-l rupse.

      Prinse corpul fără vlagă al lui Michael și îl ridică delicat în brațe. Deplasându-se vreo câțiva centimetri într-o firidă ascunsă în mare parte de întuneric, Syn îl cără pe Michael în cea mai apropiată cameră electrificată și deschise ușa cu forța. Îl așeză pe Michael pe podea, privindu-l fix timp de câteva secunde, înainte să îl lase acolo.

      Închizând ușa în urmă, se întoarse și îl atinse cu palma, creând o barieră pentru demoni, pentru ca aceștia să nu-i deranjeze fiul. Nu își putea permite să-l ajute pe Michael să se vindece… timpul necesar vindecării era suficient pentru ca acea furie să se atenueze.

      Zâmbi superior, știind că femela Decăzută îl scosese din minți pe Michael, apoi se încruntă, privind în urmă, în direcția pe care o apucase Angelica. Se părea că nu doar Michael fusese scos din sărite.

      *****

      Shadow rămase ascunsă în închisoarea creată chiar de ea, din labirintul pe care Călătoarea Nocturnă îl numise tărâmul spiritelor. Poată că era prinsă aici, în această dimensiune alternativă, dar asta nu însemna că trebuia să fie o țintă pentru atenția nedorită a lui Deth sau pentru hoarda de demoni pe care-i adusese aici împreună cu el.

      Îi era dor de lumea vie, care chiar și acum era adăpostită undeva de cealaltă parte a peretelui dimensional subțire care separa cele două lumi. Trecerea prin acel perete era destul de dureroasă, dar ar fi făcut-o într-o clipită, dacă Deth ar fi lăsat-o. Problema era că… el se opunea întotdeauna.

      Privi cum Deth îi dădea din nou Myrei o parte din sângele lui. Asta făcea parte din înțelegerea făcută cu femeia, înainte să o ucidă în lumea umană. Așa cum promisese, o sculase pe Myra din morți, dar procesul era lent, cum gelosul demon ceruse să fie singurul care s-o hrănească.

      Singurul lucru care era în avantajul femeii era faptul că nu murise decât de câteva ore. Această reînviere nu însemna nimic în comparație cu procesul parcurs de un zombi pentru reconstrucție, după ce stătuse în mormânt ani СКАЧАТЬ